Ce înseamnă termenul de GMO și de ce este o problemă controversată?
OMG-ul reprezintă organismul modificat genetic . Acronimul se poate aplica plantelor, animalelor sau microorganismelor, în timp ce termenul de microorganism modificat genetic ( GEM ) se referă numai la bacterii, ciuperci, drojdii sau alte microorganisme.
În ambele cazuri, totuși, acești termeni se referă la un organism viu care a fost modificat genetic folosind tehnici genetice moleculare, cum ar fi clonarea genelor și ingineria proteinelor.
OMG - urile recombinante pot fi produse prin metode de donare a genelor în care o gena non-nativă este introdusă și exprimată într-un organism nou. Noua proteină a fost de asemenea modificată sau modificată, pentru o expresie adecvată în noua gazdă. În special, trebuie depășite diferențele dintre microorganisme și celule eucariote, cum ar fi prezența sau absența intronilor, apariția metilației ADN și anumite modificări post-translaționale ale proteinei în sine pentru transportul adecvat în interiorul sau între celule. Apariția metodelor PCR și a metodelor de secvențiere a genelor au deschis ușa la tot felul de tehnici de manipulare pentru modificarea structurii proteinelor prin modificări genetice.
Introducerea genelor bacteriene în recolte de cultură, pentru a spori creșterea lor, valoarea nutrițională sau rezistența la dăunători, devine destul de obișnuită în tehnologia plantelor.
Un exemplu care a făcut titluri frecvente este introducerea de gene bacteriene pentru pesticidele naturale în plante, pentru a elimina necesitatea utilizării pesticidelor chimice. Dezavantajul acestei tehnologii este îngrijorarea publicului asupra consecințelor ingerării acestor pesticide naturale. Probleme precum acestea ar putea fi atenuate prin exprimarea specifică a genei sau prin controlul exprimării pe tot parcursul ciclului de viață.
De exemplu, ar putea provoca mai puțină îngrijorare dacă exprimarea unei gene de pesticide în frunzele plantelor tinere ar putea fi utilizată pentru a preveni distrugerea frunzelor timpurii, fără a se exprima mai târziu în fructe în timpul vieții.
La începutul anilor 1990, sa propus ca tehnicile genetice nou apărute să poată determina GEM-uri sau "superbuguri" pentru bioremediere , care să poată rezista la condiții extreme și să descompună rapid substanțele chimice recalcitrante care afectează siturile noastre de deșeuri și zonele dezafectate. Aspecte cum ar fi modul de a controla răspândirea acestor superbugs și de a preveni o supărare ecologică au împiedicat dezvoltarea lor. Au fost depuse numeroase propuneri și au fost testate, de la mecanismele programate de moarte celulară la bioindicatori pentru a urmări răspândirea lor. Cu toate acestea, industria de bioremediere astăzi nu a reușit să profite pe deplin de tehnologia disponibilă pentru dezvoltarea microorganismelor care pot elimina rapid unii dintre cei mai toxici contaminanți din mediul nostru.
În ciuda eforturilor de a controla expresia genelor, există multe întrebări și probleme care nu se răspund și care apar și stau în calea acceptării depline a OMG-urilor de către public. Teama de necunoscut este o cauză a reticenței publice de a folosi OMG-uri și GEM-uri.
Cu toate acestea, această preocupare este validată ori de câte ori un anumit caz dovedește că tehnologia a dispărut și este larg mediatizată. Exemple sunt produsele care au presupus că au provocat distrugerea în masă a populațiilor de insecte nevizate de culturile de cultură modificate genetic sau de problemele bioetice care înconjoară chestiuni legate de proprietatea asupra semințelor odată ce recolta a fost recoltată, și se ocupă de costul semințelor și disponibilitatea pentru agricultori.
Argumentele împotriva utilizării OMG-urilor includ industrializarea agriculturii, împingerea micilor agricultori în favoarea producției în masă a culturilor și datorită legităților legate de IP și de proprietatea asupra semințelor. Un alt argument este că exporturile țărilor mai puțin dezvoltate vor suferi, în timp ce statele prea mult dezvoltate vor prelua. Un exemplu este utilizarea de îndulcitori biotehnici în locul produselor din trestie de zahăr din Lumea a treia.
În plus față de aceste argumente, există nenumărate pretenții de toxicitate și carcinogenitate ale alimentelor biotehnologice, care pot sau nu să fie justificate, în funcție de produsele individuale.
Cei care se opun utilizării de OMG-uri se opun, de asemenea, producției în masă a produselor farmaceutice care utilizează gene clonate în plante sau produse de fermentație a drojdiei, a bacteriilor sau a ciupercilor. Cu toate acestea, beneficiile utilizării acestei tehnologii ar putea include costuri reduse de droguri și o mai mare disponibilitate, presupunând, desigur, că tehnologia este partajată și aplicată în mod corespunzător și folosită pentru binele tuturor.
Clonarea animalelor sa dovedit a fi un efort complicat și riscant. Porcii, ovinele sau alte animale supuse la clonă prezintă o lungă listă de boli și complicații care duc, de obicei, la moarte prematură. O opoziție puternică față de toate OMG-urile însă nu se poate baza numai pe aceste fapte. Introducerea unei singure gene străine pentru a face o plantă transgenică pentru producerea unui medicament care va fi recoltată și purificată este mult mai puțin riscantă decât clonarea unui porc întreg cu o inimă umană pentru a recolta această inimă pentru un pacient cu transplant uman . De asemenea, genele de pesticide clonate din culturile alimentare ar putea fi considerate mai riscante, deoarece acestea ar putea afecta populația locală de insecte și ar deranja echilibrul naturii sau ar afecta negativ persoanele care mănâncă acest produs alimentar. Avocații pentru etichetarea obligatorie a alimentelor care conțin sau sunt produse prin intermediul OMG-urilor citează riscurile provenite de la toxine necunoscute sau alergeni care ar putea fi introduse în timpul producției, ca motiv pentru prudență.
Pentru fiecare dintre exemplele de OMG-uri de mai sus și problemele care le înconjoară, există nenumărate altele. Fiecare dintre diferitele exemple de OMG-uri are o aplicație relevantă și utilă în industria biotehnologiei. Fiecare situație este unică și prezintă o nouă serie de aspecte care trebuie luate în considerare atunci când se dezbat beneficiile în raport cu siguranța și riscurile asociate produsului respectiv.