Tapering și efectele sale asupra portofoliului dvs.
Băncile centrale încep să se îngrădească
Rezervele Federale ale Statelor Unite au început să își reducă bilanțul în luna octombrie a anului 2017, cu o valoare de 4 miliarde de dolari pe lună, în care dețineau titluri garantate cu ipotecă . Deținerile băncilor centrale ale acestor titluri au atins un maxim de 1,78 trilioane de dolari în luna mai a anului 2017. În luna ianuarie a anului 2018, banca centrală intenționează să mărească scadența la 8 miliarde de dolari pe lună și, în cele din urmă, să ajungă la maximum 20 miliarde de dolari pe lună în octombrie 2018.
În Europa, președintele Băncii Centrale Europene (BCE), Mario Draghi, a anunțat, în septembrie 2017, că Consiliul guvernatorilor va decide dacă va reduce programul de relaxare cantitativă de 60 de miliarde de euro pe lună în luna următoare. Rata inflației din zona euro a atins 1,5% în august și septembrie, care rămâne sub nivelul ratei țintă a băncii centrale de două procente, dar a fost mai bun decât se așteptase mulți economiști.
Banca Japoniei (BOJ) a început, de asemenea, să-și reducă achizițiile de obligațiuni cu un ritm anual de circa 50 de miliarde de yeni (443 miliarde dolari), ceea ce se situează sub angajamentul său de a menține suma de aproximativ 80 de miliarde de lire sterline.
Spre deosebire de Rezerva Federală, BOJ nu are tendința de a-și anunța planurile înainte de timp în termeni concreți, ceea ce înseamnă că piața deseori descoperă schimbări după-fapt. Autoritățile de reglementare anticipează atingerea unei rate a inflației de 2% în 2019.
Efectele reducerii asupra activelor
Ameliorarea cantitativă este o abordare nouă pe care băncile centrale au luat-o în timpul crizei financiare din 2008, ceea ce înseamnă că nu există o evidență istorică a efectelor reducerii constante în urma.
Dar, teoretic, o reducere a achizițiilor de active va reduce cererea agregată, iar scăderea cererii va duce la un preț mai mic, presupunând că orice altceva este menținut egal. Marea întrebare este amploarea scăderii prețurilor.
Impactul programului de relaxare cantitativă a Rezervei Federale a fost o reducere cu 120 de puncte a randamentelor obligațiunilor în 2013 care a redus rata șomajului cu 1,25 puncte procentuale și a sporit inflația cu 0,5 puncte procentuale. În același timp, cercetările arată că programul ar putea să fi majorat prețurile acțiunilor din SUA cu 11 până la 15 procente și ar fi redus rata de schimb efectivă a dolarului cu 4,5 până la cinci procente.
Vestea bună pentru investitori este că reducerea acestor programe nu va schimba pe deplin aceste câștiguri. Scala diminuării este mult mai mică decât amploarea perioadei inflaționiste, în timp ce bilanțurile băncilor centrale vor rămâne probabil mai mari decât înaintea crizei. Banca centrală a fost, de asemenea, sigură că va comunica în mod clar planurile sale de a evita "Tantrul Taper" care a avut loc în 2013, ceea ce înseamnă că reducerea poate fi deja prețul pe piață.
Strategii de hedging pentru investitori
Impactul reducerii globale este de așteptat să fie relativ benign de timpuriu, dar investitorii pot încă să-și acopere pariurile folosind o varietate de strategii.
O strategie este să vă asigurați că portofoliul dvs. este diversificat corespunzător, ceea ce ajută la atenuarea efectelor reducerii la o anumită piață. De exemplu, Tantrul Taperului 2013 a dus la o scădere drastică a prețurilor obligațiunilor de trezorerie și la o creștere accentuată a randamentelor. Efectele au fost doar temporare, însă investitorii care au fost diversificați în alte clase de active cu venit fix, cum ar fi obligațiunile corporative sau obligațiunile pe piețele emergente, ar fi fost mai izolați.
Investitorii pot, de asemenea, să-și contracteze portofoliul împotriva reducerilor mai mari prin utilizarea opțiunilor sau a altor instrumente financiare. De exemplu, un investitor ar putea cumpăra pe termen lung pune pe S & P 500 dacă consideră că piața este în pericol în anul următor din scăderea activității. Aceste poziții vor avea un câștig de valoare dacă S & P 500 se va deplasa mai jos, ceea ce ar trebui să ajute la compensarea oricăror pierderi în pozițiile stocului lung în același index.
În cele din urmă, investitorii pot ajusta expunerea fixă a veniturilor prin intermediul scărilor de obligațiuni, care sunt utilizate pentru a gestiona riscul ratei dobânzii. Cel mai simplu mod de a lega obligațiunile dacă nu sunteți un investitor cu valoare netă este cumpărarea de fonduri tranzacționate pe bursele de obligațiuni (ETF) care dețin un portofoliu diversificat de obligațiuni care au eșalonat durate și randamente.
Linia de fund
Investitorii internaționali ar trebui să fie conștienți de faptul că multe dintre cele mai mari bănci centrale din lume încep să reducă achizițiile de active. În timp ce înclinarea nu va inversa pe deplin câștigurile produse prin relaxarea cantitativă, ar putea exista presiuni de scădere modeste asupra prețurilor activelor, în funcție de mărimea reducerii. Unele economii pot fi mai riscante decât altele, având în vedere diferențele în modul în care dezvăluie planuri înclinate.